In ceea ce privește custodia copiilor, instanța va avea in vedere, in mod obligatoriu, interesul superior al acestora.
Prin custodia copiilor se înțelege o hotărâre judecătorească prin care instanța stabilește modul in care vor fi exercitate drepturile părinților cu privire la persoana copilului, drepturi numite generic autoritate părinteasca.
In mod curent unul dintre părinți solicita stabilirea custodiei copiilor in contradictoriu cu celălalt părinte, însă legea permite si altor persoane sa formuleze o asemenea cerere, cum sunt bunicii copilului sau alte rude.
Custodia minorilor se pune in discuție atunci când:
- părinții se afla in proces de divorț, in mod obligatoriu; sau
- copilul este născut din afara căsătoriei si unul dintre părinți formulează o cerere in acest sens.
Prima situație este cea mai des întâlnită in practica. Odată cu desfacerea căsătoriei, judecătorul va decide si asupra custodiei copiilor minori rezultați din căsătorie.
De regula ambii părinți urmează sa păstreze autoritatea părinteasca (așa numita "custodie comuna"). Daca, însă, este in interesul superior al copilului ca doar unul din părinți sa păstreze autoritatea părinteasca, instanța va decide in acest sens, stabili custodie exclusiva in favoarea acelui părinte.
A doua situație se întâlnește atunci când părinții nu au fost căsătoriți sau atunci când aceștia erau divorțați la momentul concepției copilului. In astfel de cazuri, pana la soluționarea unei cereri de stabilire a custodiei, ambii părinți au drepturi egale fata de aceștia, chiar daca doar unul dintre ei se ocupa efectiv de creșterea si educarea lor.
In ambele cazuri, daca exista un acord intre părinți si acesta nu lezează interesele copilului, instanța de judecata urmează sa-l respecte. Daca nu exista un acord intre părinți, judecătorul urmează sa stabilească custodie comuna sau custodie exclusiva in favoarea unuia dintre părinți pe baza probelor existente la dosarul cauzei si luând in considerare doar interesul superior al copilului.