De regulă, potrivit art. 383 Cod civil, privind numele de familie după căsătorie (numele după divorț), dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei.
Argumentul unuia dintre soți, în sensul menținerii numelui dobândit prin căsătorie, motivat de faptul că trebuie să-și schimbe diverse documente (carte de identitate, permis, carduri etc.) nu poate fi acceptat. Costul necesar schimbării actelor de identitate nu poate semnifica un motiv temeinic pentru încuviințarea numelui și excedă voinței legiuitorului de la momentul edictării normei civile, într-un asemenea caz, încuviințarea purtării numelui ar deveni regula, iar nu excepția.
Nici dorința pârâtei de a avea același nume cu minorul nu reprezintă un motiv temeinic. Simpla existență a unei deosebiri de nume între părinte și fiu/fiică nu poate poate avea valoarea unui motiv temeinic, întrucât, legiuitorul ar fi statuat expres că atunci când din căsătorie au rezultat copii, regula o reprezintă păstrarea numelui. Dincolo de acest inconvenient trebuie să existe și împrejurări conexe care să poată conduce la păstrarea numelui.
Regula este aceea a revenirii soților la numele purtat anterior desfacerii căsătoriei prin divorț, iar aceasta este de strica interpretare si aplicare iar motivele ce pot justifica aplicarea ei trebuie sa fie temeinice, in sensul ca, daca instanța nu încuviințează păstrarea numelui se produce soțului in cauza o vătămare grava.
În condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut care sunt aceste motive temeinice și nici criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea lor, sarcina identificării acestora revine instanței de judecată, iar acest lucru nu se poate face decât pornind de la situația de excepție prevăzută de text și de la probele administrate de părți.
S-a statuat constant în practica judiciară, simplul fapt că un soț a purtat mai mulți ani numele de familie al celuilalt soț şi că toate actele care îl priveau conțineau acest nume, nu constituie un motiv temeinic, deoarece în acest caz s-ar depăși intenția legiuitorului.